— Respectiv încruntarea sprâncenelor. „Ce?” reacţionează în primă instanţă, încă procesând
de unde şi până unde el deţinea această presupunere. „Nu, disperatule, nu sunt. Nu pot rămâne însărcinată nici dacă vrei tu să mă laşi, aşa că linişteşte-te.” sub o tonalitate relaxată
