— I se arcuieşte treptat. Posteriorul şi-l rezemă din dorinţa unui sprijin de marginea scaunului
înalt, unul dintre picioare revenindu-i drept susţinere peste bara de jos a acestuia. „Strâng nişte vomă. Tu ce faci, ai mâncat?” Ironia din propria-i voce poate fi resimţită cu cea mai mare
