— Zâmbi, a rânji, sau chiar a scoate vreun cuvânt printre buze. Astfel că doar recurge la
tipica tăcere, ca şi cum în această manieră i-ar fi dat de înţeles exact opusul gândurilor sale şi adevărul existent în presupunerea acesteia. Bineînţeles că mica oază de linişte dintre amândoi
